Jurnal de călătorie: Cucerim România!

  Dimineaţa de 22/08/2017. Ora 05:30

  Sună alarma. Cobor din pat şi mă pregătesc pentru o nouă aventură. Aventura care mai târziu avea să fie una dintre cele mai frumoase experienţe. Timpul trece, fac ultimele pregătiri şi sunt nerăbdătoare să pornesc în mica mea călătorie. Aveam să cucerim România în următoarele patru zile. 

  De când soarele s-a pus în mişcare am planificat această plecare, pas cu pas fără teama de a nu se realiza. Aveam de parcurs 1100 km în patru zile şi asta nu mă făcea decât să aştept ziua când aveam să plecăm într-acolo. Aveam de străbătut 9 judeţe, 8 oraşe şi 99 de comune/sate în doar 4 zile.

Judetul Sibiu

  Porneam entuziastă într-acolo şi aveam să ajungem în 3 h şi 35 minute la prima destinaţie şi anume, Sibiu. Oraşul cu poveşti nescrise, linişte şi multe locuri frumoase avea să se numere printre oraşele mele preferate încă din generală când plecasem într-o excursie cu clasa şi aveam să-l descopăr. 

  Spre uimirea mea aveam să remarc nenumărate locuri şi aveam să mă bucur că se păstraseră odată cu trecerea timpului.

Turnul Sfatului

Catedrala Lutheran

Piata mare Sibiu

  Aveam să ne petrecem câteva ore în care descopeream Sibiul şi în care vizitam obiectivele turistice pe care mi le notasem înainte de plecarea noastră şi nu uitam să bifez fiecare loc în care poposeam. Fiecare minut al zilei era preţios şi ne doream să profităm la maxim de el, aşa că următoarea destinaţie avea să fie una de basm în care nu întâlneam prinţese, dar aveam să vedem castelul lor. 

  Castelul de lut din Valea Zânelor avea să fie un loc în care îmi doream nespus de mult să ajung în călătoria mea. La doar 43 km de oraşul Sibiu, într-un sat "uitat de lume" aveam să fac cunoştinţă cu micul meu castel. Drumul anevoios şi cam prăfuit te lasa dezamăgit, însă aveam să uit de toate acestea odată ajunsă într-acolo.

Castelul de lut, Valea Zanelor

              

   

                  

  Noaptea îşi făcea simţită prezenţa aşa că aveam să lăsăm mica noastră aventură pentru următoarea zi. Somnul, şi el nu întârzia să apară şi îşi făcuse apariţia mai devreme decât mă aşteptam. Aveam să adorm fericită şi aveam să mă trezesc la fel de fericită. 

  Ora 08:00. Îmi pregătesc micul dejun, îmi iau lucrurile şi o nouă zi se deschide în faţa mea. Astăzi aveam să vizităm Salina Praid şi Lacul Roşu. După lungi ore de condus ajungem într-acolo. Cumpărăm biletele, urcăm în autocar şi suntem duşi spre salina. Aerul rece, atmosfera şi locul ne fac să rămânem pentru câteva ore, uitând de căldura de afară. 

  Plecăm spre Lacul Roşu. Odată cu lăsarea serii şi ajunşi în zona muntoasă, gradele celsius cam joacă feste, iar când îmi arunc un ochi în bordul maşinii, acesta indica 12 C'. Liniştea care apare odată cu lăsarea serii accentuează mai tare peisajul cu care iau contact. Sunt fascinată.

Lacul Rosu

  Altă zi, altă parte a călătoriei mele. 

 Dis-de-dimineaţă plecăm spre zona (Cheile Bicazului) în care eşti lăsat mut de uimire şi în care imaginile vorbesc de la sine. Am trăit cea mai frumoasă senzaţie, aceea de a pătrunde în inima munţilor şi de a te lasa învăluit de povestea acestora. 

   Însă era un frig crunt, bordul maşinii nu depăşea 7 C'.

Cheile Bicazului

                     

                  

  Punctul central al călătoriei noastre era să ajungem aici, în zona Bicaz-Chei urmând ca traseul nostru să continue cu oraşul Miercurea-Ciuc. Spre surprinderea mea oamenii de acolo nu vorbesc limba română şi am rămas uimită să constat că erau cam nemulţumiţi când ne-am adresat în limba noastră maternă. Ciudat, însă nu aveam să îmi petrec foarte mult timp într-acolo. 

  Călătoria noastră continua cu Băile Tuşnad, unde la doar 24 km aveam să mergem spre zona vizitată de urşi şi anume, Lacul Sfânta Ana. Spre mirarea mea, chiar am avut ocazia să întâlnesc un pui de urs care îşi făcuse curaj să se apropie de zona vizitată de turişti.

Lacul Sfanta Ana

    

                   

  Aveam să ne petrecem noaptea în staţiunea Băile Tuşnad, ca următoarea zi să ne întoarcem spre casă. În drumul nostru nu puteau trece neobservate două alte puncte turistice şi anume, Cetatea Râşnov şi Castelul Bran, unde aveam să ne petrecem câteva ore.

Cetatea Rasnov

Castelul Bran

                 

  Călătoria mea avea să fie pe punctul de a se termina, aşa că aveam să mă întorc acasă fericită şi încărcată de momente memorabile pe acele meleaguri. 

  Un alt capitol al jurnalului meu de călătorie se încheie astăzi, lăsând loc altor capitole nescrise. 

GRAŢIELA NANU